O masă cu flori și-o fereastră cu nori

Îmi plac decorurile care spun ceva.

De când mă știu am simțit nevoia să personalizez orice spațiu care a fost pentru o vreme al meu: de la camera mea (pe când aveam așa ceva) până la colțișorul din camera de cămin sau biroul la care lucrez, toate ar putea să vorbească despre mine celui care știe să le asculte.

Îmi place să privesc spațiile altor persoane, să încerc să le citesc personalitatea după obiectele cele mai dragi, să îi ghicesc printre nimicurile de zi cu zi. Zâmbesc când îmi re-descopăr prietenii într-un ghiveci de trandafiri, un tablou ales pentru camera de zi sau un titlu de carte.

Am zâmbit și când am văzut decorurile de mai jos, chiar dacă nu-s legate de niște oameni pe care sa-i pot identifica. Primul mă duce cu gândul la o zi de vară lungă, o limonadă băută într-o grădină din sudul Franței sau, oricum, undeva unde e cald și bine și colorat! Al doilea îmi place pentru că e rustic și simplu, și pentru norișorii de la geam și florile semi-sălbatice de lângă ușă.

Vouă ce vă transmit?

Ps. aștept păreri și despre unde se află cele două decoruri, dar doar de la oameni care nu știu deja de la mine...