Adio, dar rămân cu tine!

Da, iar mă mut! Pentru că jumătatea masculină a acestui cuplu prezintă un dezinteres total faţa de blogul de faţă, începusem să mă simt aiurea vorbind la plural. Şi pentru că în ultima vreme interesul meu pentru mers prin oraş cu un kil trei sute de aparatură foto atârnată de gât a crescut, m-am gândit să părăsesc blogul conjugal şi să-mi fac unul al meu.

Dacă revine interesul consortului pentru dialoguri foto, vă promit că voi reveni şi eu alături de el, aşa cum ar face orice soţie iubitoare.

Până una alta mă găsiţi la singular la http://irinadodea.blogspot.ro/

Vă aştept cu drag!

Pereți din nou

Se pare că încep să am o obsesie...

În fața casei verzi

Prima zi de excursie în Dobrogea, oprim în centrul satului Aliman, de dragul unei case vopsite într-un verde ciudat. Inițial, lumea se uită la noi curioasă. Dăm bună ziua și se mai relaxează, ne zâmbesc.

Dintr-o curte iese un "alai" de 5-6 persoane, îmbrăcați "de duminică". În mijloc, un cuplu, fata cu un buchet de flori în mână. Doi bărbați au platouri cu dulciuri și o sticlă de vin fiecare. Ajung în dreptul nostru, ne spun că tinerii tocmai au "scos actele" de căsătorie, și că trebuie să închinăm pentru ei. Nu se face să refuzăm, așa-i obiceiul. Acceptăm puțin vin în pahare de plastic și o bomboană de ciocolată. Îi felicităm. Tânărul care ne-a servit cu vin așteaptă să-i dăm înapoi paharele. Se pare că nu au prea multe la dispoziție. Ne străduim să bem cât mai repede, mai schimbăm două vorbe și alaiul trece mai departe.

Lângă casa verde, deja lumea nu ne mai bagă în seamă, așa că profit de ocazie să fac fotografia de mai jos. O casă verde, cu umbre ciudate și două linii roșii în față. Trei băieți care stau și se uită la lume. Vineri după-amiaza în satul Aliman.

Wax figure

[să te simţi încremenit în ceară în timp ce-n jur se desfăşoară viaţa ta]

Doi pereţi

Unul gri...

Şi unul roz :)

Femei în tramvai

Pentru că e cazul să mai pun unele dintre noile mele "creaţii" aici, vă prezint o mini serie de femei în tramvai. Păreri?

Ferestre şi lumi

În oraşul ăsta în care în fiecare minut se întâmplă ceva, poţi să treci zilnic pe lângă sute de străini. Te plimbi pe stradă şi treci pe lângă blocuri cu sute de ferestre, tot atâtea porţi spre lumea cuiva. Ferestre deschise, ferestre cu draperiile trase, ferestre cu flori pe pervaz, ferestre murdare şi triste, ferestre mari şi luminoase. Ce fac oamenii din spatele lor chiar în momentul ăsta? Cineva a dat muzica mai tare şi dansează. Cineva înghite o pastilă, ca remediu pentru o mahmureală de sâmbătă. Poate altcineva savurează o cafea şi-o carte bună. Alţii se ceartă deja de o oră, dintr-un motiv stupid. Alţii fumează şi se uită pe geam. Sau se pregătesc de o întâlnire, vorbesc cu prietenii la telefon, se uită la televizor. Undeva, cineva se trezeşte într-un pat străin, într-o cameră străină, cu ferestre străine şi se întreabă care-o fi povestea lor... Care-i povestea din spatele ferestrelor tale?